Maine dimineata parasesc Buzoeni/Lehliu cu destinatia Bucuresti. Plec la facultate si totodata sper ca dupa terminarea ei sa raman acolo sau oriunde dar nu aici. O sa ma mai intorc acasa, insa nu cred ca va mai fi la fel. Sincer nu ma asteptam sa imi fie greu sa plec, mai ales ca niciodata nu am fost incantat de mirificul oras/sat. E greu sa te desparti de familie, desi nu e o despartire propriu-zisa.
Durerea pe care o simti cand iti vezi parintii si bunica indurerati e aceeasi la 7 ani si la 19 si probabil si la 40 singurul lucru diferit e ca incerci sa nu o arati. Uneori reusesti alteori nu. Usor nu cred ca ii e nimanui. Pe langa familie mai lasi in urma si prieteni, care raman aici sau care pleaca in alta parte,stiu. De uitat nu o sa ii uiti niciodata si nici ei pe tine ca doar anii de liceu nu ar fi fost la fel fara ei.Pe ei nu o sa ii mai vad niciodata probabil. O sa imi fie dor de voi dar asa trebuie sa mearga lucrurile.Stiu ca mereu am zis ca abea astept sa plec ca nu imi pasa de nimeni dar cred ca o sa imi fie dor..
Incheiem prefata.. incepem capitolul 1.
loveand0hate.wordpress.com 